cârduri, stoluri, regretele

toamna asta s-au inversat polii Pământului
iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roşii
peste vise, ochi şi speranţe
secerate.

hai copile, mergi, sandalele tale au aripi
azi, pentru zbor nu se mai dau carnete de condus tăcerile
lasă-le să-noate în colţul ochiului
noaptea.

fluturii se retrag în cocon, trăgând obloane gene
iar florile se-mbrobodesc luând calea exilului
fugind din calea albului de cataracta,
uitarea.