Spânzurând uitarea

Eram călăul iluziilor deşarte
Aveam o slujbă. Eram respectat,
Chiar dacă lumea nu ştia ce fac.

Visele lumii treceau prin mâinile mele,
Le potriveam ştreangul, acoperindu-le,
Iar gluga zădărniciei, le ascundea şoaptele.

Ajunsesem la perfecţiune: 6.7 secunde!
Şi treaba mergea strună, lucram curat,
Fără strigăte, fără remuşcări, fără durere.

Totul a fost bine, până-n ziua când am uitat
Să pun gluga unui vis. Iar spaimele lui
Au rămas să mă bântuie toată viaţa.

(Foto: lh3.ggpht.com/.../La+Sighisoara+039.jpg - sursa internet)