luni, 28 septembrie 2009
Ascunşi după deget
Isuse! te minţeam când te-ascultam.
Din frica şi sudoarea ta ne înfruptam
Iubirea ta nu era pentru noi.
Din sânge şi pământ năşteam noroi.
Numele tău l-am scrijelit ca legământ
Până şi crucile-şi smulgeau piciorul din pământ
Mormântul tău, un fruct cu miez pierdut
Izvorul nemuririi l-am avut dar, n-am crezut.
O lume nouă am ucis că nu te-am vrut.
Şi cerul ţi l-am luat, zicând că-i cu-mprumut,
Te-am alungat din inimi şi din gând
Lăsat-am vântul ca să spulbere al tău cuvânt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu