parascovenie

hai copile cărăuş că teama-i ca zaua grea
nu toţi ştiu a o purta
ia de-aici, ia de colea, poartă tu şi spaima mea
du-le-n codru-ntunecat
să aibe de mestecat,
doi vârcolaci şi-un moroi
să nu mai vină la noi
noaptea-n pat.
am plecat, şi am cărat,
munţi de teamă şi de spaimă
cu ochii arând pământul
să semene în zori Vântul,
bob de rouă rupt în două
cu piciorul măsurat,
să nu greşesc la arat
aş sta şi m-aş răsufla
dar povara e prea grea
pas din pas în noapte creşte
şi puterea mi-o sleieşte
arc de stele încordat
noaptea trasă
mă apasă,
mai ceva ca teama groasă
pas pe pas în noapte plină ce sapă la rădăcină,
din pădure, şoapte sure mă-nconjoară
şi mă scade la povară
vârcolacii-mi iau colacii
spaime molfăie moroii,
şi de-atâta uşurare
îmi ridic ochii spre soare
unde-i teama?
nici o urmă
pricolicii strânşi în turmă
fac toţi câte-o reverenţă
să fie coincidenţă?
în pădurea de coloane
cerul se turtea-n tăcere,
şi prin gura întredeschisă
muţeşte părea a cere:
Dă-mi şi mie o-ntrebare…
Oare?

(Foto - Clocitul oualor - Gheorghe Ciobanu - pictura naiva)