laure faure

‘nalţă-te-ar, blestemele

şi-n tărie azvârle-mă

tu şarpe bălaure

sub plaur adună-te

că ţi-oi da o zi de-a mea

să creşti apele cu ea

limbi de foc,

palida Lună

împletesc a ei cunună

voalul negru înţintat

de mireasa mea purtat

la altar

pentru nuntire

că m-o ales să-i fiu mire

pe sub pleoapă îmbăiat

primenit

şi ortit

printre neguri am venit

în peţit

la peţit de fată-aleasă

c-amândoi om face casă

din potecile pierdute

iar frunzele-or să ne cânte

frunzele purtate-n vânt

ce nu mai cad la pământ

iar din fir de rădăcină

retezată la tulpină

om ţese

feţe de mese

şi-om pune bucate-alese

blide în aur muiate

tot în lacrimi vânturate

şi păhare de cristal

din izvorul de sub deal

pită în suflet dospită

şi vinuţ mai acruţ

din inimă îmbobocită

de prima brumă-nvelită

om ciocni şi-om închina

dar la masă nu om sta

că eu mândra mi-oi fura

şi ne-om duce mai giosuţ

în străfundul zilelor

iatacul uitaţilor

şi-n tăcere ne-om petrece

toată nepăsarea rece

şi de-o fi în primăvară

încolţi-vom într-o doară

tot spic şi floare de mac

c-o fost cerul încercat…

(foto: The star collector - Petru Mihut - Arta naiva)