cavalerească

trăiam în bună vecinătate cu toate cuvintele
numai că uneori, porniri grosolane mă-ndemnau la fapte rele
şi-atunci dădeam iama printre ele
agitându-mi capetele şi limbile de balaur
speriindu-le şi făcându-le să-mi cadă printre rânduri
şi-aşa-nlănţuite, trebuiau să-ndure ruşinea
de-a fi preumblate şi-arătate prin lume.

să vă povestesc de păţania cetelor de cuvinte gureşe, trupeşe şi voluptoase
ce se zbenguiau vesele şi neştiutoare pe limbul acela îndepărtat?
ca o fiară mă repezeam printre ele (a joacă), subjugându-le
conjugându-le şi închizându-le în turnul poemelor
dându-mă cu totul numai să nu se ofilească
ori să se-ndemne la revoltă şi albă nesupunere
căci ce-ar mai fi barbă-albastră fără haremu-i de cuvinte?
o pagină goală….