Cine eşti tu?

Cine eşti tu?
mi-am întrebat inima
care-ncepuse s-alerge nebuneşte
zbătându-se-ntre coloane de aur
dar n-a ştiut să-mi dea răspuns
Şi am iertat-o.

Cine eşti tu?
mi-am întrebat sufletul
ce-şi târa iertarea de la o lacrimă la alta
dar acesta zăcea săgetată pe mal
privind urma viselor călătoare
ce-l uitaseră.

Cine eşti tu?
Mi-am întrebat conştiinţa
Dar ea rătăcea cărarea judecăţilor
Aplecându-se la suflarea vântului
Ce-o voia călcată.

Cine eşti tu?
l-am întrebat pe cel din undele apelor
ce-mi privea statornicia de-o clipă
şi-am înţeles, că nimeni nu e mai singur
decât cel ce se pierde pe sine.

(Foto: Albastru la extreme - my foto)