exercitii de imaginatie (4)

cand m-a primit in sanctuarul nesecatelor iubiri

mi-a spus ca nimeni nu-i vazuse chipul fara sa regrete

m-am multumit sa fiu copilul ce la sanu-i dulce

tihna si pacea somnului gaseam

luminile se tanguiau in mici caţuie

si frumuseti nebanuie se-ascundeau sub voal

eram nebunii somnambuli ai lumii

si pe altarul dragostei timpul ofranda-l aduceam

ziua ne cerne in crepuscul

noptile in zori ne-arunca

cu nectarul ei iubirea

viata-n jocuri ne-o-incanta

alungam momentu-n care

goi ne-om arata-n lumina

arzand jalnica-intrebare

ce ma strange in inele

vino noapte si-i asterne

somnul lin pe arse pleoape

voalurile ce-o ascund

m-or petrece asta noapte

licarul clipit al stelei

mi-a sorbit zbaterea vietii

iar uimirea sapa-n piatra

rece care m-a cuprins

moartea cu al ei miros

o alunga din visare

si-n tacerea ce ne scalda

eu, un trup far’ de suflare

ti-am spus ca nimeni chipul nu mi l-a zarit

far’ sa regrete-amarnic ratacirea

colectiei iubirii te dedic

statuie ce-mi impartasesti menirea