Postări
cand ai spus “sunteti Dumnezei”
am stiu ca-i adevarat
si mi-am croit poteca pe curba muntelui
pana unde varful nu mai are umbre
dar viata s-a cutremurat
si m-a azvarlit
acolo unde zidul tacerilor
inchide zborul si libertatea luminii
zbaterea mi-a fost inutila, strigatele in van
caci toate sperantele se izbeau si cadeau rapuse
trupuri strivite in zbor
istovit, am lasat pacea sa ma-nvaluie
si aripi de lumina
cresteau din nerostitele cuvinte
tacerea e prietena mea
ce ma poarta
printre umbrele cuvintelor
dincolo de intelegere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu