dupa
dupa mine potopul ar zice clopotarul rupand funia limbii
si clopotul se pravale intr-o tacere de moarte
cu paianjeni prinsi intre doua mute rostiri
acum
acum stiu cat de gol am venit pe lume
pentru ca nici pana azi nu mi s-au incalzit extremele
si cad cand intr-o sistola cand intr-o diastola
candva
candva, dupa ce ma voi naste
voi uita toate facutele si nefacutele, doritele si
nedoritele
predandu-ma vietii cu acte in regula
atunci
atunci te uitai si nu-ti venea a crede
ai fi vrut sa ma judeci, sa ma alungi sau sa ma biciuiesti
dar cuvintele imi erau deja date si ma slujeau cu credinta
tarziu
da, cred ca e prea tarziu ca sa mai alerg dupa tine
zilele tale viata au fost scrise si arhivate
asa ca orice pledoarie este inutila
când?
indată!
totdeauna...
dar deocamdată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu