luni, 17 octombrie 2016

despre noaptea mediocritatii si adormirea sacrosanctului


privit in oglinda, trecutul se arata ingenuu
drapandu-si ororile sub voaluri de inocenta creativitate
suntem Dumnezei!
sau cel putin asa ni se tot repeta de doua mii de ani
imbalsamandu-ne egoul cu tehnici precrestine
reinventate si adjudecate tribal
de tatuaje omnipotente desenate pe creier

omul rastignit este dat uitarii
suferinta si indoiala sunt marginalizate,
demitizate si vulnerabilizate intr-o cacofonie feciorelnica
talpa uniformizarii calca apasat in noapte
reducand discrepantele
si astupand nisele si enclavele

alungat din cetate
sacrosanctul ia si umanul abandonat
intr-un periplu diluvial

catre un alt inceput

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu