balada narcisistului ratat

cu siguranta ca te intrebi cum se poate rata un narcis sau un narcisist

atata timp cat el se duce la-ntalnire cu mandra-i moarte ce-l asteapta in afund de lac ?

cu pletele halou de aur si lumina

cu buze voluptoase si-nsetate de iubire si frumos

adasti inca o clipa prinsa in eternitate

pe malul lacului umbros

lasi mana sa se-afunde-n pantece de apa

si-ncet iti mangai ochii alungiti

cand, o minune...

de mana-ti dulce tu pe loc te-ai si indragostit

din unde-ti ridici mana si gales o privesti

lasi apa sa-ti sarute deget dupa deget

si parca iar sarutul ti-l doresti

privesti finetea degetelor ce-s trase-n vers de aur

si nici o poezie nu poate sa le-mbrace

le vrei sa-ti fie aproape

si trupu-ti sa-ti mangaie dar teama

te opreste

de-asa minunatie, nici Zeus prea maritul

nu trebuie sa stie

sunt degetele tale si meriti a lor taina...