privit de departe desertul are culoarea uitarii
si valuri de nisip sparg spuma amintirilor
candva marea se intindea lasciv
oferindu-se ofranda
pana la urma, desertul in sine
nu este decat o insiruire de miraje
dar chinul facerii, focul launtric
ascunde prima intrebare
de ce eu oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu