să nu-mi mai spui Cuminţenia Pământului

a fost o vreme când mâinile lui m-au scos din adânc de piatră rece

m-au mângâiat şi mi-au dat drumul în lume îmbăiată-n soare

singură, puţin primitivă şi total nepregătită pentru răutatea rânjită

dar am trecut prin războaie, confiscări şi ignoranţă

fără să-mi regăsesc privirea pierdută

şi fără să-mbratisez iubirea

cumva, azi, trezită din picoteală

m-am simţit târâtă într-o arenă plină cu lei

nu era povestea mea, nu erau leii mei şi nici măcar aşteptările

nu mai cădeau umbră, eram cumva o vorba umflată

pusă-n poartă

mama Geea m-a iubit

chiar dacă nu am fost cuminte tot timpul

mai ales când am fugit de la sânul ei

şi m-am ascuns în palmele lui