povestea unui om necesar

voi începe prin a vă spune că de multe ori sunt în dezacord cu mine

şi simt că oricât aş insista tot vor fi momente în care mă voi depăşi numeric

dar cum dincolo de iubire e trăirea, mă voi trăi până la capăt

în sala cuvintelor pierdute răsună scâncetul copiilor

îmi pun palmele la ochi să nu-l mai aud şi las toate visele

să rătăcească printre momente delicate

alungatu-m-am departe de toată nebunia colectivă

să-mi spăl durerea ce mă-mbracă, iar ele, cuvintele catapultate

se sparg de frontonul buzelor surpate

şi va veni o vreme când am să mă spăl în lumină topită

adâncindu-mă şi despărţindu-mă de toţi ceilalţi pentru că

unicitatea mă defineşte şi mă scoate din rând

legenda spune că Dumnezeu îşi face timp şi trece prin viaţă fiecăruia

să nu mă aşteptaţi, vedeţi-vă de treburi şi de viaţă

pentru că nu ştiu când voi putea transforma o linie paralelă într-o intersecţie

pasărea nopţii a luat luna-n cioc şi-a ascuns-o sub aripă