ignem

undeva la orizont, eşti tu, culoare greu de definit

cernând aşteptări albastre într-o mare debusolată

aici, toamna-mi curge-n vene uitare

răstoarnă-mă brazdă, îngroapă-mă adânc în mine

după somn greu primăvara se înalţă pe vârfuri,

dintre valuri îngheţate de tăcere

să ardem totul, punţi şi corăbii

sfidând culorile ce n-au ieşit din hibernare