duminică, 28 martie 2010

...astăzi patul

uite, aici te-ai născut. pe marginea asta tare
te-ncăpăţânai şi nu voiai să ieşi la lumină iar biata mamă-ta se chinuia
silabisindu-te printre pete de culoare ce stropeau aerul
a-na-a-re-me-re
ea gemea şi mustea iar tu te zidise-şi în spatele pomului
şi parcă nici nu-ţi păsa că lumina se strânge
toată-n creştetul capului
coroană.
ieşi-pa-pu-cu-le-de-sub-pat
şi ai ieşit trăgând noaptea peste ochi
şi cu tăcerea pecetluindu-ţi buzele
fără să ne auzi
palmele
şi inimile bubuind
la porţile vieţii
şi te-o luat bunu-tău aşa desfrunzit
şi te-o alergat cu gura deschisă-n vânt
şi tu băteai aerul cu pene moi
de visare.
zilele creşteau în tine
şi mă scădeau de la socoteli
până când umbrele m-au învăluit
legănându-mă pe marginea asta tare
ieşi-pa-pu-cu-le-ieşi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu