Postări
la inceput am fost cuvant
si umbra imi plutea pe apa nespuselor
infiorand-o, valurind-o
pana la buza urletului neazit
caci de-ar fi fost doar atat
si tot era indeajuns
dar tot nespusul macina
el pustieste
cuvantul in intreg in istoveste
din doruri grele-ncet am condensat
si m-am zidit in lutul rece si intunecat
sa ma rostesc, sa-aud, cuvantul sa-l ingan
si linistea s-o sparg cu-n ras pagan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu