două fără

priveşte cum mă cerne tăcerea de cenuşă
şi gura-mi este plină de spaimă şi de dor
o lacrimă strivită pe pleoapa de rugină
o sfâşiere-n vise aripă ruptă-n zbor

***

cu vise revoltate-ţi umplu urma
şi caut rana somnului ȋn ochi umbrit
omăt ce ȋţi mângâie răsuflarea
şi-n şoapte răscolite foc mocnit