fulguiri...

de cele mai multe ori, ies din mine
şi-ncerc să surprind viaţa în ipostaze nude
şi asta nu pentru că aş fi cel mai mare pervers
dar chiar merită căte un bobârnac din când în când...

***

copacul căruia îi susură a moarte
îşi lasă frunzele să îşi găsească adăpost
îşi pleacă fruntea-n colb a resemnare
şi lasă gerul să-l reteze, din vise pân-la rădăcină

***

povestea rugului ce-n taină piere
şi lasă-n urmă doar cenuşă şi regrete
căci de-ar fi luminat tăcut în noapte
şi-ar fi ţesut trăirea în poveste