mi-am scos sufletul din cutie
şi mi-am  întins toate simţurile pe cordar.
acum iubirea-şi trece arcuşul peste, 
acordându-mă.
cortina tremură, încet se-nalţă
şi viaţa se aşează mai bine în scaun, aşteptând...
de ce închizi întotdeauna ochii?
ca să citesc sunetele. 
cuvintele se-nlănţuie căutându-mă
iar literele mă ciupesc, pizzicato.
sunt partitura ce am descifrat-o, 
de-a lungul singurătăţii
la început am fost cuvânt!
marți, 27 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu