duminică, 19 mai 2013

cotidian mort




Urzeala tronurilor, Sorin Rosca Stanescu, Cezar Ouatu
bucăţi suculente din ziua de mâine, din ziua de ieri, din ziua-ngropării noastre
fotbalul moare pentru că justiţia există, sau poate ca nu moare pentru că justiţia nu mai există
oraşele s-au predat cu tot cu locuitori şi-şi expun rănile cât mai convingător posibil
avem prostie, multă prostie, inutil de multă în comparaţie cu PIB-ul alocat
pe cap de cetăţean sau pe pat de spital.

dacă ar trebui să spun adevărul şi numai adevărul
aş mărturisi zecile sau poate sutele de crime înfăptuite cu premeditare sau din ignoranţă
când cele mai multe cuvinte mor pe buze sau zdrobite-ntre dinţi
încât până şi ideilor imature le piere cheful de viaţă
oare câţi dintre voi s-ar încumeta
să ridice un monument tuturor versurilor şi romanelor sugrumate-n faşă?

în ultima vreme simt mai puternic (cam din ultimele secole am început să realizez acest lucru)
durerea pricinuită de transformarea-ntr-un simplu stâlp
după ce mi-am înghiţit coroana, creangă după creangă şi ram după ram
aruncând toată această plămadă-n pământ
ca într-un ritual păgân de îngropăciune
când viu-i mort chiar dacă nu-şi acceptă moartea

oraşul meu a-nebunit subit
privind apocalipsa ce îl macină la rădăcină...
plămânii lui sunt plini de găuri putrede cu gust de piatră moartă şi de oţel
din gura-i ştirbă printre carii şi abcese curg străzi imunde, dezmăţate, cu rimelul scurs
urdori se strâng prin colţuri colcăind de umbre şi regrete
lasciv se-ntinde peste tot şi toate, miros de nepăsare, un miros putrid

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu