sâmbătă

e linişte în jur şi este soare

aş spune că mi-e viaţa nenuntită

bobocii sparg să îşi consume seva

şi-n rădăcini mai plânge-a înserare

să îmbrăcăm la jumătate drumul

parte din mine cel ce dau

şi altă parte pentru cel care primeşte

secretul împlinirii ne-ntregeşte

la noapte ne vom întâlni lumină

tremurători căci întunericu-i prea mare

călca-vom frontierele-n tăcere

sunt drumuri care urcă sau coboară