luni, 19 august 2013

cinema


“din clipa în care se naşte, omul este destul de bătrân ca să moară”

de fapt nimeni nu-şi ia bilet, fiecare-şi primeşte invitaţia
pentru că-n sală nu e decât un singur loc
spectatorul şi maşinistul

filmele nu sunt chiar filme ci mai mult o-nşiruire de fotograme
dar cum nimeni nu s-a mai întors să povestească
e clar că de cele mai multe ori proiectorul se strică sau maşinistul se ridică şi pleacă fără “the end”
cortina cade, spaţiile se contopesc, noaptea se-nvăluie-n blue moon
intrarea se pierde…
în depărtare
uitarea
ritmul ucide povestea
tot mai puţină lume caută semne
negativele nu mai au nevoie de lacrimi
zilele se estompează…
cu voie sau fără

sunt multe poveşti ce merită să fie cunoscute, premiate
aşa că lumea aşteaptă cuminte
să-i vină rândul

partea bună e că niciodată nu se-încurca bobinele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu