duminică, 17 august 2014

bruta

de ce eu Doamne?

cine are lumina ochilor sa se bucure ca poate privi măreția
cine n-o are sa se bucure ca-n fata lui sade Dumnezeu

cine are sănătatea auzului sa se bucure pentru ca fericirea șoptește
cine n-o are sa se bucure caci dulceata cuvintelor inchipuite nu are seaman

cine are darul vorbirii sa se bucure caci poate descrie fala si nemarginirea
cine nu-l are sa se bucure caci vorbele-i pornesc din inima sagetand cerurile

fericit cel ce-i in plinatatea simtamintelor
caci ale lui fi-vor toate cate misca, susura si ganguresc
dar nici cei lepadati in afara nu trebuie sa le fie teama
caci lor le sunt date spre intelegere marile taine

pentru ca-n fata mi se aruncau toate minciunile
mi-am luat ochii si i-am semanat in noroiul faptelor
sa vada si ei uscaciunea si nerodirea
pentru ca urechile-mi desluseau vaietele lumii
le-am lepadat de la mine cu tot vuietul neputintelor
sa-nvete si ele tacerile rostuite-n samanta
si pentru a stopa izvorul nemultumirilor
mi-am luat limba si-am zvarlit-o-n jarul rostirii
sa-nvete a arde mocnit in noptile lungi de iarna
un singur lucru mi-a mai ramas de facut
sa-mi instrainez inima cu toata navala ei
si sa las pacea stearpa a nevietuirii

sa ma patrunda, igrasie cuibarita-n trupul zidirii 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu