din vremuri de demult

mai lasa-ma sa aprind focul,

sa spulber rasufland usor cenusa

sa-mi toarca flacarile firul

din caierul povestilor nespuse

sarac e cel ce nu s-a spovedit in fata sobei

si nu s-a-mpartasit cu fumul din tincuse arse

sa susure un bocet cetinii ce moare

lasandu-ne sa ii sorbim incet caldura

in lucruri mici se-ascunde fericirea

in taina amintirilor si in taceri

e-n lacrima ce ti-o ascunde ploaia

in fulguite si uiate adieri