dintr-un pantece artificial

alergi, gafai, sangele iti bubuie in timpane

sudoarea sapa albii noi

ridici piciorul cu intepenita spaima          

caci haul pare a fi purgatoriul

clipa se scurge in eternitatea de melasa

plamanul suiera a parasire

din tot ce-ai fost

un numar si o umbra

ce te numesc uitata amintire

si un respiro care-nghite ani

viata-i un maraton continuu

cu puncte de control ce iti bifeaza fisa

de multe ori nu sti ce ai alaturi

caci tumultul te-mpinge, te alunga

consumi si asta trebuie sa iti ajunga

fericiti cei pot sa iasa in décor

privind cu-aviditate imprejurul

dar si mai fericiti cei ce-si ridica ochii

facandu-si timp ca sa priveasca cerul

sub talpa ostenita e pragul de bataie

si aerul se surpa printre dinti

marionetele ramase fara ate

se prind cu disperare de rugile fierbinti

libertatea de creatie naste monstri

caci in curand ne-om ogoi in pantece meschine

invaluiti in zumzet de masini obtuze

ne-om afunda purtand singuratati imune