Postări
Eu nu te-am părăsit copile,
dar omenescul urcă spaime-n tine
cuvântul nu mai face faţă
nu poate lanţul ce te ţine să-l sfărâme
sunt fiul ploii, toate lacrimile mele
voit-au ca să spele colbul strâns
şi celor ce-n uitare-şi pun
speranţa
să le arăt poteca ce le-a fost făgăduită
nu omenescul s-a lipit trăgându-mă
în jos
e greu să te opui cuvântului
simbol
iubirii eu m-am dăruit şi-am dăruit
iubire
să vindec haosul din suflet
ostenit
veni-va timpul când vor….înţelege
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu