voluptatea singuratatii

poate lumina sa spuna ca-i singura cand toate tacerile se strang s-o compatimeasca?

poate intunericul sa ceara mai mult cand toate stelele ii sar in ajutor?

oricat de mult ai crede in steaua ta, singuratatea este un trofeu greu de obtinut

ploaia nu-si poate canta singura cantece de leagan fara sanul dulce si ocrotitor al pamantului

iarba nu poate sa moara fara sarutul infiorat al unei seri de vara

cu toate ca-si doreste solitudinea iernii acoperitoare

oricat de mult s-ar feri un cuvant sa iasa-n lume

tot se va gasi o tacere sa tradeze

Gradina Ghetsimani este doar capatul puntii

prin care poti parasi urzeala vociferarilor

dar nici puntea nu mai este sigura

pentru ca timpul roade-n carnea lemnului

decupand cearcane de toaca

voi pleca in lume sa-mi caut singuratatea

si-n bratele ei sa uit totul,

sa uit de mine, de lume, de taceri si de cuvinte

sa fiu tacere si sa-mi fiu cuvant

sa-mi tac cand vreau sa ma ascult

sa uit sa-mi amintesc ca sunt

suras pictat purtat pe-aripi de vant