Postări
să priveşti întotdeauna apusul mi-a spus
acolo, în apele lui, poţi vedea viul
ca parte dintr-o trilogie
(de unde vin
ce sunt
încotro mă îndrept
apar special între paranteze)
iar undeva deasupra, Moartea ce se plimbă agale
ignorând scâncetele şi lamentările
copile, nu Moartea este cea care înspăimântă
ci ignoranţa şi inacceptarea noastră
dincolo de mine
cercul îşi strânge raza la piept
îşi adună circumferinţa lăbărţată de vânt
şi pleacă să-şi găsească
cuadratura perfectă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu