dezlegare la bici

pentru fiecare rasuflare irosita am pus deoparte cate doua lacrimi

sa pot spala picioarele si mainile celor care ma vor urma

Pamantul nu se opreste la incrancenarea mea

si nici supararile mele nu-I spun mare lucru

daca tot am catadicsit sa vin in lume

trebuie sa-i seman intru totul, din cap pana-n picioare

cine seaman vant culege furtuna mi-ai spus

pe cand aruncam vorbele de prisos in brazda noua

si nu credeam ca rodul va fi atat de greu

incat ma va culca la pamant

daca ai un vis nimic nu-ti poate sta in cale

numai ca trupul meu rascolit zace la pamant

ingreunandu-mi pasii, poticnindu-ma

ca o ghiulea tacuta in plina descompunere 

in marea carte a vietii toate sunt scrise de o singura mana

si nu poti spune ca nu stie stanga ce face dreapta sau invers

pentru ca mana aceea nu poate fi nici mituita si nici adormita

asa ca fereste-te de judecata ei fara cusur

de ce-ai ingaduit sa-ti fie zdrobita fiinta?

daca nu-i lasam de unde as mai fi strans lacrimile?