duminică, 4 decembrie 2016

mânăstirea dintr-un lemn


ia-ţi visul şi vezi-ţi de drum!
mi-am adunat crengile, mi-am tras rădăcinile şi am plecat
pământul răscolit privea cu nelinişte în urmă
şi nu înţelegea nici mersul, nici zborul

fie mie toate nerostitele
şi cuvintele curgeau ca apa-n scoc
învârtind trecerea timpului
şi roata spaimelor

tăiaţi toată pădurea
dar fiecare rădăcină va lepăda o sămânţă
şi viaţa va continua fără a cere voie
până când ultimul copac va cădea

luaţi trunchiul acesta şi dezlegaţi-l de toate legăturile
visele lui vor creşte ziduri ascunzându-vă temerile
dorurile lui vor acoperi înlăuntrul inimilor cu iubire
iar cuvintele lui vor fi trepte întru mărire


zidit întru cuvânt, mă cioplesc cruce bătută de ploi şi de vânt

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu