despre nuditate cu dezinvoltură

de felul meu nu abuzez de încrederea celor din jur

dar nici nu pot să fac abstracţie de ceea ce văd

şi de multe ori pur şi simplu mă îngrozesc

când văd manechine cu ochii goi traversând grăbite oraşul

aud voci golite de conţinut, de nuanţe, de viaţă

strivite de importanţa pe care şi-o arogă

şi mai ales golite de orice decenţă

nuditatea a fost primul dar primit şi exprima frumosul

dar ipocrizia ne-a învăţat cum să o acoperim

sub falduri fals estetice

ascundem nuditatea trupului dar etalăm golul interior

ni se pare franc să ne exhibăm goliciunea

şi ca să ne putem ascunde mai bine

am lăsat cuvintele să ne dezbrace de orice inhibiţii

dar cuvintele nu sunt altceva decât oglinzi

şi ne trezim asemeni împăratului, etalând mândru hainele cele noi

eu îmi port nuditatea oriunde, cu decenţă,  în timp ce mulţi o lasă la garderobă

şi o îmbracă numai atunci când li se cere sau cred că merită

dar cei mai mulţi, în inconştienţa lor

umplu spaţiul public

cu tristeţea inoportunului nud