scăldătoarea îngerilor

undeva, în adâncul sufletului e o mare de lacrimi

în care opărim şi jumulim aripile îngerilor căzuţi pe câmpul de luptă.

căci toate spaimele nostre înrolate în oastea nefăcutelor

muscă din carnea lor

o să spuneţi că e dureros. ştiu,

dar un înger căzut e sortit pieirii

aşa că dacă le opărim şi jumulim aripile

le putem da drumul în lume

şi ei devin oameni

până la o nouă absolvire a şcolii de îngeri

e drept că nu toţi ajung să dea examenul de maturitate

şi din cauza asta vedem oameni pe stradă

cu spaima nerostitelor întipărită

şi un nelămurit dor de zbor

tânjind după ceruri

şi iubire