marți, 25 iulie 2017

şi vorba se sleia pe buze



o să mori. mi-a zis rânjind
ştiu. nu-i o noutate. toată lumea moare.
o să mori, căci am văzut moartea scuipandu-ţi în gură
am înghiţit în sec, oare chiar mă scuipase?
mi-a citit gândurile cred, că a spus
da măi, a trecut pe lângă tine şi a scuipat
omul nu vede şi nu simte
dar încet-încet îi pier cuvintele
gustul I se duce pe apa sâmbetei
răsuflarea i se schimbă
şi omul doarme mai mult şi mai adânc
ca atunci când trece vadul
abia când începe să se răcească bagă de seamă
că nu-i mai pasă de cei din jur
şi nici de el
da o să vezi tu…

acelaşi aer, aceeaşi lumină doar că…
tăcerea, tăcerea parcă e alta
şi cuvintele
mai puţine… mai seci
mai grele
ca o coajă de herpes

pe care nu te înduri să o smulgi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu