ar trebui să-mi scot din minte timpul?

niciodată, dar niciodată, să nu te lași păcălit

și să-ți dai timpul. cel puțin așa spunea moșul meu

dar cine mai stă să asculte în ziua de azi?

bătrânii cu timpurile lor, noi cu viața noastră

modestă ori strălucită sau pur și simplu trecătoare

numai că iată am ajuns zilele din urmă

și mă uit jur-împrejur a gol

fără să înțeleg pustiirea

ce n-aș da să am acum tot timpul aruncat

să-i mângâi filele și tăcerile

să-l întreb de una, de alta

iar el în mărinimia lui

să mă primească la sân,

și să-mi ostoiască temerile

adormindu-mă…

nu vă supărați nu aveți să-mi dați niște timp

pe care oricum o să-l aruncați?