O experiență altfel a jocului de mobil

  

A fost odată ca niciodată, că de nu ar fi nici nu s-ar povesti.

Demult, tare demult, pe cand calculatoarele abia îşi făceau loc prin casele oamenilor aducându-le bucurie şi creând noi legături şi obiceiuri, undeva în Germania anilor 90 mai exact în 1998 apărea un joc creat să spargă monotonia unei pauze de masă şi să umple timpul de odihnă şi relaxare. Dar iată că ceea ce s-a dorit a fi un simplu joculeţ a devenit în scurt timp atât de iubit şi de cunoscut încât mare parte a Europei cădea sub vraja lui. Şi cine ar fi putut rezista? Omul a fost de când se ştie un vânător şi această activitate dezvoltă abilităţi nebănuite: răbdare, concentrare, deconectare şi bucurie. Cine ar fi crezut ca prepeliţele buclucaşe vor acoperi cerul bucurând sufletele oamenilor? De aceea în luna decembrie a anului 1998 echipa Phenomedia România lansează în ţara noastră o versiune autohtona a jocului, sub denumirea de Prepelix, noul JOC MOBIL.

-  Alin? ce faci?

-  Bine. Uite căutam pe Google ceva.

-  Pot să întreb ce anume?

-  Astăzi la ora de informatică am vorbit despre începuturile jocurilor pe calculator şi un coleg povestea despre prepelix.

-  Prepelitele? Ha, ha. L-am jucat şi eu la vremea aia. Chiar era deconectant. Şi titlul era impresionant „JOC PREPELIX PANO”.

-  Zău? Chiar ai jucat prepeliţele?

-  Da. Nu ştiu dacă regulile s-au păstrat şi ce s-a mai adăugat dar era plin de inventivitate. Orice bucăţică de ecran era plină de surprize. Uite, simpla sperietoare era ceva de vis. Puţini îşi pot imagina că sperietoarea este unul din obiectele care te ajutau în construirea unei strategii de joc. Dacă distrugeai sperietoarea primeai un stol de păsări, dar dacă trăgeai în părţile componente: întâi braţul stâng, apoi braţul drept, apoi piciorul stâng după care piciorul drept iar la final corpul şi capul primeai o avalanşă de baloane colorate care ascundeau multe alte surprize...

-  Adică?

-  Păi nu mai ţin minte... dar dacă o să caut prin arhzivele mele s-ar putea să găsesc jocul şi pot să ţi-l dau să vezi.

-  Chiar ai aşa ceva?

-  Nu promit, dar putem căuta. În cutia pe care scrie 1990 – 2000 ar trebui să fie toate folderele salvate, indiferent că e vorba de jocuri, programe pentru mine, quiz-uri şi memo-uri sau demo-uri. Cred că odată şi odată toată această arhivă s-ar puitea să îţi fie de ajutor.

-  Waw. Cât de fain. Uite cutia. După ce trebuie să te uiţi?

-  Păi o să căutăm pe CD-urile cu jocuri. Pe undeva ar trebui să fie un folder cu arhiva... iar titlul arhivei este  „JOC PREPELIX PANO”.

-  Ia să vedem. Uite, CD-ul ăsta are arhive din 1995. Următorul din 1997. Şi ăsta are arhivele din 1999. Ia să vedem... da. Exact cum ţi-am spus. Uite copiez folderul pe memory stick şi apoi îl poţi instala pe laptopul tău. Apoi ai toată libertatea. Te las să-i descoperi toate chichiţele.

-  Da, dar măcar câteva hinturi tot poţi să-mi dai.

-  Adică?

-  Păi să-mi dai câteva ponturi ca să nu pierd vremea cu bâjbâieli.

-  Ba eu cred că merită să bâjbâi puţin.

-  Hai măi tati...

-  Păi o să vezi... nu trebuie să te laşi furat de prepeliţele care zboară jur-împrejurul tău. Cînd se deschide jocul o să vezi pe marginile ecranului câte un copac şi aceste două elemente nu sunt ca să se ascundă prepeliţele. Dacă te uiţi la copacul din dreapta ai să vezi că trunchiul copacului se desparte în două ramuri principale. Dacă îi dobori ramurile copacului din dreapta şi apoi ale copacului din stânga o să obţii zece gloanţe în încărcător şi nu va mai trebui să încarci atât de des. Dar dacă tragi chiar în locul în care se despart cele două ramuri toate cele zece gloanţe o să vezi că întreaga coroană se prabuşeşte şi odată cu ea şi o prepeliţă cu piciorul în ghips... dacă reuşeşti să faci acest lucru ambilor copaci atunci... o să vezi...

-  Şi tu vrei să spui că ăsta este  un joc pentru copii? Mie mi se pare mult prea complex pentru un copil. Mai degrabă este un joc pentru adulţi.

-  Alin, să nu uităm că un adult se mulţumeste să vâneze prepeliţe, dar cele mai multe ghicitori şi surprize au fost descoperite de copii, sau cel puţin aşa ţin eu minte, că urmăream pe Softpedia evoluţia jocului şi foarte mulţi taţi sau mame povesteau cum au fost întrecuţi la puncte de copii care prindeau calculatorul liber pentru un moment. Curiozitatea unui copil este mult mai mare decât a unui adult.

-  Prepelix, JOCCOPII. Sună mai mult a provocare tati aşa că o accept. Trebuie să văd cu ce te jucai tu acum douăzeci de ani.

-  Spor la lucru Alin. Şi dacă mă uit mai bine, văd că cei de la Phenomedia n-au stat degeaba şi au dezvoltat o aplicaţie pe telefon. Aşa că s-ar putea să facem echipă dacă mă hătărăsc să revin... dacă nu cumva o să te bat.

-  Păi nici nu ar fi de mirare ţinând cont că tu l-ai jucat atâta timp. Te las acum. Vreau să văd şi eu ce sunt în stare să facă prepeliţele astea.

-  Ne vedem mai târziu Alin. Sper că nu vei renunţa la cina în familie de dragul prepeliţelor.

-  Nici chiar aşa măi tati.

-  Mai vedem noi.

@prepelix

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018