fara cuvinte

cuvintele-au pierdut libertatea de a alege

si-acum alearga despletite cautandu-mi umbra

noaptea se limpezeste pierzand gustul mortii

viata, o scara Moebius ce se cauta alterneaza realitati
urci si rochia grea de brocart rosu ghideaza toate ezitarile
te urmez desfrunzindu-ma pana la seva
inconjurat de armata lampioanelor
animate de chipuri decupate
din sirul amintilor ce-si poarta asteptarile
moartea intra-n viata tulburand clipe indecise
isi lasa bagajele langa usa, se lasa-ncet pe scaunul ispitirii
si isi maseaza absenta picioarele umflate
o mare de asteptare in care doar ceasul mai ticaie
pana cand limbile se vor suprapune
desavarsind clipa.