mi-e dor de tine!
imi spune copacul incaruntit din
poarta
si norul care-si varsa lacrimile pe pamant
asfaltul ce ascunde vietuirea
si cuta sufletului inchis in
mormant
durerea-i amarul ce staruie-n
gura
cand viata-si aduna putinul bagaj
e becul ce palpaie-n bezna
uitari
e praful si golul din tristul
garaj
cuvintele dantuie-n arsita zilei
iluzii pierdute-n desertul de foc
trairi fara chip, schelete
vetuste
uitarea ne-nghite, ne scoate din
joc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu