te-au năclăit cu bale şi scursuri
zidindu-te în plombe şi în gropi mizere
zăpezile cu cenuşiul lor murdar
îţi ară riduri în tăceri şi în uitare
nimicul lor ţi-e pecete în carne
şi soarele-şi fereşte razele de-a ta cangrenă
pereţii tăi se macină în purulentă iarnă
şi-n vară lepra şi-o ascund
oraş frumos cu răsuflarea-n valuri
şi vise strânse pe-un catarg uscat
trecutul se chirceşte printre pietre
iar viitorul e o agonie de abandonat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu