Postări
lumea nu mai crede-n vise şi
în taine-întrețesute
realitatea ne aruncă din grădinile
promise
cumpărăm seninul zilei cu
dobândă la-împrumut
viața sună, doagă spartă, în
inelul de-început
pleacă, mă îndeamnă viața,
trupul tău îmi aparține
când te-oi pierde la ruletă
vei face ce-i ști mai bine
lasă-ți inima acasă dacă
spaime te îngână
și-n bătăile-i încete
s-or strânge a somn şi pace
cele două ghemotoace
***
timpul taie-n carnea nopții
paginile somnoroase
se ascund sub ursa mare
lăsând vise să se țeasă
zile albe, desfrunzite
amintiri ce-n stoluri dese
se grăbesc spre zări uitate
cuiburi triste, fără vise
viața își desface coaja
zile, ploaie de castane
vor luci a lună plină
lăsând doruri să le sfarme
din ninsori de altădată
oameni de zăpadă, oaste
apăra-vor brazi-n flăcări
și colindele sfioase
viața-n furcă se dă toarsă
fir cu noduri și suspine
ghem ce nu știe a geme
adunând visări din
mine
am trecut mergând pe
ape
marea dintr-un mal în altul
liniștind furia vieții
domolind tăceri în șoapte
liniștea trasă-n
suveică
strânge-a viselor urzeală
țesătură de lumină
peste umbre se pogoară
am ostenit și trag a
ploaie
în marea lacrimilor
mele
m-aș scufunda trăgând
tot cerul
și miriadele de stele
***
visele, pirați
notorii, abordând vasele nopții
împletesc în funii ceața
dintre spaime și orgolii
numărat, numărat,
cântărit și împărțit!
