Incertitudine

Sunt unic Doamnă.
La fel cum fiecare-i unic pe Pământ,
În felul meu mă port ca simplu muritor,
Urmând îndemnul de-a fi Dumnezeu!
Aşa crezi tu, îmi spuse Şarpele,
Din umbră sâsâindu-mi îndoiala-n suflet.
Chiar crezi că nimeni n-a mai fost
Urcat pe cruce fără rost
Sau că nu va mai fi?
Nu cred. Eu ştiu că nimeni n-a mai fost
Şi nu va fi să-mi semene de fel.
Chiar dacă uneori simt că-n adânc
Văd umbre care-au fost sau ce vor fi.
Sunt unic Doamnă,
Şi ca moarte-mi aparţii.
Te-aş întreba câţi oare-au frământat
Şi lutul inimii în Graalul primitor l-au transformat?
Cât să cuprindă împlinirea şi neîmplinirea ,
Potire ce ne limitează şi ne dau menirea?