Postări
plămânul mi se umple de pădure.
şi-n jur doar apă peste ape.
caut chemarea disperată
când ochiul meu se zbate a departe
pierdută în adânc, sub mine,
purtându-şi crucea şi uitarea
pădurea de catarge geme
şi-şi cerne-n taină-nstrăinarea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu