noaptea

...tocătură...

am deschis ochii pe cerul amintirilor
şi am văzut singurătatea încremenită într-un ţipăt mut
senzaţia că trăiesc printre ruine bine-ngrijite
m-a pătruns ca o burniţă ce-a uitat să se oprească.
fi-va mie tot potopul întrebărilor părăsite
şi toată truda prafului ce poartă lumina.

am deschis ochii pe bolta sufletului
şi toate chipurile se-nvălmăşeau, efemeride ce purtau lumina
într-o cavalcadă silenţioasă, fantomatică,
fără ordine, trompeţi şi curieri.
cucerire mută,
totală.

am cerut vieţii un coctail
iar gustul de rânced
al singurătăţii
m-a urmărit ca un coşmar
printre sloiurile geloziei,
singurătate şi gelozie
în doze egale…

pe măsură ce-mbătrâneşti mănânci tot mai puţin
şi vezi că amintirile te ţin mai mult
ca un tratament
prescris de o mână senilă.

singur la capătul lumii
ascult luna ce-şi tremură umbrele
şi-aştept.