...astăzi crucea

noaptea pe când luna-şi face de treabă
mă ridic din trup şi mă strecor până-n odaia de sub scară
acolo lumina se sfărâmă şi cade pe podina de lut
adâncind o cruce ce-şi lungeşte piciorul până sub scară
uneori, urc scara şi-ntunecimea rămâne departe
alteori mă-ntind şi umbra îmi intră-n carne
până simt răscolirea apelor
a părelnică suferinţă
în odaia de sub scară candela nu încălzeşte
numai lutul mai răsuflă
aburind jumătăţile dospite ale lunii
de-acolo de jos pare că scara trage toată casa
pe drum de lumină
mă ridic luând crucea-n spate
şi cobor cu picioarele pe pământ
târându-mă până la marginea patului
îmi trag sufletul de trei ori
şi mă cufund în apele visului
călcând fără teamă
treaptă după treaptă
până-n podul cerurilor
acolo amintirile miros a zăpadă
şi-a iesle.