n-avem...tristeţe

Uşile sunt date-n lături...
pregătirile-s pornite...

O voce: Iubirii ce se naşte, să-i dăm azi crezământ
Din vorbe măsurate, să-i încropim veşmânt.

Cor: În crater turnaţi cofele cu vin
Şi apă, şi-arome şi miere
Cu poftă de chef deseară venim
Şi vorbele-n noapte s-or cerne

O alta: Din toţi câţi suntem o gazdă-om alege
Şi-n vorbele ei vom avea crezământ
Ne fie iubirea suprema lege
De nu, chiar în viaţă să fim ca-n mormânt

O lacrimă: Fregata-naintează şi suspină
Căci a pierdut parâma ce-o ţinea la mal
Sclavia portului e-o-amintire
Acum când libertatea i-o răstoarnă-un val…

O voce: Deschisă e seara, cimbale şi harfe
S-or scurge-n suave cântări
Bucatele calde si vinu-n carafe
Ne-ndeamnă spre lungi cuvântări

O amintire: În seara asta cupa-n locul meu
Va povesti de cea ce-mi dă târcoale
De ea nu a scăpat nici om nici zeu
Tristeţea-i nor cernut sau apă mare

Adesea mă trezesc cu ea în pat
Iar noaptea trece altfel, parcă-mi place
La sân m-adună prunc şi-s împăcat
Degeaba bucuria nu-mi dă pace

Un regret: Cu ochii pipăi şi nu-mi vine-a crede
Plăcere, bucurie, trăire şi nesaţ
Din cupa cu opalescenţă verde
Surâde-o moarte-ascunsă sub desluşiri de zaţ