locul în care zilele-au miros

pe-o lamă-nfiptă am alunecat
până-n adâncuri unde zilele miros
cum numai ele ştiu să se îmbrace
pentru acei ce taina le-o cunosc

lovit-am zile ce miros a câine
plouat şi-încolăcit în faţa uşii
o undă de reproş, privirea tristă
şi-o aşteptare surdă, fără rost

sunt zile cu mirosul de pădure
şi de răşină coaptă-n rana vie
o lacrimă de roua nu alină
arsura adierii ce îmbie

sunt zile ce miros a poamă coaptă
şi-n pulpă mă afund până la miez
mi-e noaptea plină de nectar şi-arome
cu sete muşc dar nu mă-ndestulez

mi-s nopţile arsură şi durere
când zilele miros a depărtare
rugina-n fierul plugului se-aşterne
iar brazda-i răstignită-n aşteptare