prin luneta

degetele mele, turturi la poarta sufletului
pipaiau conturul stelelor
dar ochii se ascundeau pe dupa nori
si ma lasai sa caut.

palmele mele mangaiau curba unui san pietros
si luna se-ascundea in umbra pamantului
rusinoasa ca nu ma poate desparti
de-a dreapta si de-a stanga marelui crater

ochii mei cautau sa inteleaga
cat de adanc este varful muntelui infipt
dar cerul in bunatatea lui il lasa sa-si faca de cap
fara sa-si arate calea plangerii

carnea mi se topea, ceara la radacina neprihanirii
acolo unde nici fitilul nu mai stie
cat din noapte mai pluteste deasupra gurii
insetate de roua asteptarii

oasele se curbeaza asa cum numai spatiul
luand forma gaurilor negre
mai cauta printre pliuri
duritatea crepusculara a trecutului

si ai fost stea strecurata in spatele ochilor
si ai fost luna ratacita printre sani
si-ai fost calea plangerii
si-am munte
si-am fost limina
si spatiu curb ale carui pliuri
inca mai ascund ceva din caldura
fugii spre rosu acolo unde noaptea uita
ca trebuie sa mai si doarma.