si daca...

mi-ai cerut sa nu mai scriu poezii
devenise obositor pentru tine si ziceai ca nici eu
nu arat prea bine

undeva, un causul umarului
se strange sarea cuvintelor ce-si dau apa
degetul meu sapa-n carnea rimelor
si nori de pulbere acopera
tot ce era mai inainte

peste tot cuvinte goale,
forme transparente cazute-n spasme
trotuarele-s pline de sfaramaturi
si uscaciunea se lipeste de coltul buzelor
herepes melancholic

am fost furat! mi-au luat toate cuvintele
tipa in spasme omul ascuns in sufletul meu
lumea trece grabita pe trotuarul celalalt
silabisind scuze tampe, fara noima,
iar unul scuipa printre dinti:
parca mai conteaza acum ale cui sunt cuvintele