omul cu un ochi albastru ca marea

omul cu un ochi albastru ca marea

mi-ai luat palmele, le-ai pus la ochi şi-ai şoptit:
citeşte-mi toate mirările
degetele mele răsfoiau pârguirile
oprindu-se din loc în loc
să-şi tragă sufletul
deasupra, cerul se spăla în ochiul stâng
până când, derutat,
s-a acoperit cu un nor
şi-a strigat arătând un V încondeiat de umbre
se-ntorc întrebările! revin la locurile lor
atunci ai deschis ochii
iar palmele mele s-au topit
rătăcind mici fuioare